E o țară-n care mintea nu ajunge cu piciorul
Nici picioru-mpins de minte n-a luat-o-n stăpânire
Țara Celui tainic Însuși, Dumnezeu nemuritorul
Care s-a-ntrupat ca Logos, Fiu și Om în omenire.

E un loc unde păcatul nu va îndrăzni să intre
Zidurile-i de topaz pline-s de neprihănire
Îngeri drepți rostesc aminuri cu parfum de nard și printre
Ei sunt cei ce cântă AVA cu ofrande de iubire.

E o cruce care-absoarbe vina lumilor de veacuri -
Țintuit pentru Adamii înșelați de-o veche șoaptă
A plătit Isus osânda, înfruntând din iad atacuri
Cu putere de la Tatăl și-ascultare înțeleaptă.

E un ochi care pătrunde până-n măduva gândirii
Într-un cuib de-ntunecime, ca o rază de lumină,
Scoate-afară sau dezbracă dedesubturile firii
Îmbrăcâdu-le-n mătăsuri și-n diezi de mandolină.

E o inimă ce bate pentru tine, pentru mine
După pâlpâiri plăpânde e mereu în căutare
Toate marginile lumii în preaplinul Lui le ține
Adăpându-le cu apa de-adevăr triumfătoare.

E un umăr cât albastrul cerului nespus de mare
Păcătosule, aruncă-ți vina, sarcina, păcatul
Domnul poate să te spele și le va croi cărare
Către sala de-mpăcare, unde El e avocatul.

E acum, dar nu e veșnic harul dătător de viață!
Vine-o zi când “nesfârșirea” milei Sale se termină
Este ziua judecății. După ea e-o dimineață
Îmbrăcată în podoabe de sardonix și lumină.